luni, 16 mai 2011

Rockhounding - La Dealul Minei şi Lacul Albastru, lângă Baia Sprie, Maramureş

Zi superbă de primăvară în Maramureş, în miercurea de după Paşti. Însorit, cald, miros de pădure proaspăt înverzită, toate mă îndeamnă la o plimbare în natură şi explorarea zonei înconjurătoare. Oricât de cunoscător al unor locuri ai fi, inclusiv cele în care îţi petreci viaţa de zi cu zi, mici şi neaşteptate descoperiri şi surprize apar cu fiecare ieşire în natură. Depinde cât de atent eşti să observi natura din jurul tău. După câteva scurte pregătiri mă sui în maşină cu gândul la o tură pe la Lacul Albastru şi Dealul Minei de la Baia Sprie, pregătit sufleteşte să culeg nişte minerale (ciuperci de unde în perioada asta a anului!).

Din Baia Mare până la Baia Sprie sunt vreo 10 km pe DN18 ce duce la Sighetu Marmaţiei. Circulă şi autobuze locale pe rută, pâna în capătul oraşului Baia Sprie, cu o frecvenţă de 30 minute toată ziua.
Parchez maşina în centrul orasului lângă biserica reformată şi pornesc pe străduţele pietruite ce urcă dealul în direcţia nord, adică înspre Lacul Albastru. Sunt câteva trasee marcate din centrul oraşului, cruce roşie, cruce galbenă, punct roşu, toate ducând înspre lac, pe diferite variante prin păienjenişul de poteci ce brăzdează versantul. Durează cam 20-40 minute de urcuş până la lac, în funcţie de pasul fiecăruia.

Declarat Monument al Naturii, Lacul Albastru este un lac de prăbuşire format prin surparea unor vechi galerii miniere în jurul anului 1920. Precipitaţiile şi torentele aluvionare au umplut cavitatea formată, dizolvând şi alterând o serie de minerale atât de pe versanţi cât şi din galerie, în special pirita prezentă consistent aici, dându-i lacului o culoare verde-albastruie, de unde şi numele de Lacul Albastru. Forma lui prezintă un contur aproape circular cu diametru circa 40 m si o adancime de 3-4 m, acoperind o suprafata de 0,5 ha pe versantul de S-V al Dealului Minei.

Lacul Albastru

Dealul Minei, după cum sugerează şi numele, este un conglomerat de filoane de minereuri metalifere complexe ce radiază în toate părţile. Implicit, este brăzdat pe tot locul cu urme ale activităţilor miniere ce se desfăşoară aici de veacuri. Abataje, galerii de mină, surpături, puţuri de prospecţiune sau de aeraj, mai vechi sau mai noi apar pe tot locul. Drept urmare este extrem de recomandat să te uiţi cu precauţie pe unde calci şi ce poteci alegi, dacă nu vrei să cazi câteva zeci de metri în gol sau să te trezeşti că aluneci cu tot cu grohotiş prin vreun abataj. E de la sine înţeles că nici gurile de mină nu pot fi explorate fără echipament adecvat.

Dar să revin la excursia mea; intru deci în pădure lăsând în urmă ultimele case ale oraşului cu ochii în stânga şi dreapta după pietre şi pietricele cu aspect interesant, dar la nici cinci metri de lizieră dau de un roi de fluturi mici cu iridizaţii albăstrui-mov pe aripi şi cu antene de vreo trei ori mai lungi decât corpul, zburătăcind veseli în soarele dulce a dimineţii deasupra unor tufe de afine. O cercetare mai amănunţită pe net îmi spune că e vorba de specia Adela reaumurella. Am stat cam jumătate de oră chinuindu-mă să scot o fotografie decentă cu fluturii în zbor. Dificilă treabă. Zeci de cadre, focusare, refocusare, declanşare în blank, da de iese ceva... 

Adela reamurella pe frunză de stejar

Adela reamurella - roi în zbor
Revin la urcuşul pe potecă şi la uitatul după pietre. Am bătut la picior zona de nenumărate ori, niciodată însă nu am dat atenţie bolovanilor din jur. Peste tot însă combinaţii complexe de minerale, straturi de calcedonii diferit colorate, intercalate cu cristalizaţii de cuarţuri, alte straturi de rocă vulcanică poroasă amestecată cu oxizi roşii sau galbeni proveniţi din alterarea exogenă a unor minereuri. Multe dintre ele prezintă cavităţi tip geodă cu cristale mici de cuarţ, sau roci cu aspect de şvaiţer, bucăţi de calcedonii cu găuri de mărimea boabelor de mazăre, unele cavităţi încă având minerale diverite în ele, altele probabil golite prin dizolvarea conţinutului lor în ape pluviale. Straturile calcedonice şi de alte minerale într-un joc intricat de culori, forme şi direcţii dau un aspect de agat extraordinar de frumos acestor pietre, fapt observabil la rocile proaspăt crăpate, neacoperite relativ uniform de oxizi. Toate astea, la lumina zilei, pe solul pădurii, şi încă nu am ajuns la zona abatajelor şi a gurilor de mină.

Ajuns la lac iau o scurtă pauză şi fac un rapid plan de vizitare a câtorva abataje, surpături şi guri de mină de prin preajmă cu punct de întoarcere tot la lac. Chiar deasupra, pe un abataj cu mult grohotiş dau de bucăţi frumoase de rocă poroasă acoperită şi infiltrată cu, mă întreb eu, malachit? (cel puţin aşa cred eu, după aspect şi printr-o simplă deducţie privind prezenţa sănătoasă a calcopiritei extractibile în zonă; aştept confirmare de la mai cunoscători). Hmm, ar putea fi şi intruziuni amfibolitice, că şi astea sunt verzui şi pe deasupra sunt şi abundente prin zona asta.

Mai sus spre V, lângă o clădire în ruină aparţinând defunctei exploatări miniere, un alt abataj cu o surpătură şi cu o gură de mină.
Veche intrare de mină deasupra lacului
Nu am echipament necesar la mine aşa că studiez doar intrarea şi vreo doi metri înăuntru; şi chiar în porţiunea asta, prin bucăţile de cuarţite desprinse de pe pereţi apar fisuri cu cristale mici de ametist şi cuarţuri ametizate. Urc apoi mai spre vârful dealului, culegând pe drum o bucată de jasp roşu, spre o altă surpătură cu pereţi foarte abrupţi. La baza ei, bolovani mari desprinşi din rocă, unii dintre ei crăpaţi la cădere dezvăluie cavităţi geodice mari acoperite cu cristale, ce-i drept mici, de cuarţ. Am fotografiat din ele, fiind muuult prea masive pentru a fi cărate acasă la colecţie. Cea din fotografie avea undeva peste jumătate de metru înălţime.

Geodă crăpată în cădere, aflata la suprafaţă
M-am mulţumit cu bucăţi mai mici aflate prin preajmă, unele chiar frumoase sau interesante (una prezintă şi câteva cristale de baritină). Mai dau câteva ture pe la alte abataje mai mici culegând diferite specimene mai mult sau mai puţin cunoscute mie şi după o oră şi ceva simt deja greutatea rucsacului din spatele meu, semn că trebuie să îmi închei tura.

Revin la maşină, în centrul oraşului cu o recoltă bunicică de bolovani dar şi cu convingerea că va mai trebui să vin aici în explorare; poate pe partea estică a dealului.
Ajuns acasă urmează curăţirea şi spălarea eşantioanelor, o sortare a lor, urmând ca unele să fie tăiate şi şlefuite (am un pic de manie cu asta, nu păstrez toate bucăţile întregi ci sunt curios ce ascund înăuntru).
Iată câteva poze cu o parte din „recoltă”:

"Recolta"

Rocă "şvaiţer" cu calcedonii şi agat

Cristale de stâncă (cuarţ) pe calcedonie

Mineralizari verzi (Malachit?) şi oxizi de fier pe şi în  roci vulcanice

Jasp roşu cu mici cristale de cuarţ

Rocă mozaic cu calcedonii şi minerale roz-roşietice şi negru-lucioase necunoscute - tăiat şi parţial şlefuit

Cristale mici de ametist şi cuarţ ametizat

Rocă mozaic (stânga) şi rocă "şvaiţer" (dreapta) cu agat şi vene de calcedonii plus alte minerale necunoscute - tăiate şi parţial şlefuite

Despre mine

Baia Mare, Maramureş, Romania
Născut la Baia Mare, Maramureş, România. Absolvent al Facultăţii de Chimie (1995) şi a Academiei de Muzică Gh. Dima (2007) ambele la Cluj. Pasionat de excursii si natură încă din copilărie; fotografia a venit puţin mai târziu, în adolescenţă, în principiu ca accesoriu în excursii, devenind în timp o pasiune la fel de importanta precum ieşirile în natură. Azi orice excursie fără un aparat foto la mine mi se pare inutilă.