"La pomul lăudat să nu mergi cu sacul" dar ia cu tine de poţi ciocănelul şi câteva dăltiţe şi o plasă mai rezistentă, că n-o să-ţi pară rău.
Din nou după pietre, spre disperarea neveste-mi care tot îmi zice: "O să ne prăbuşim la etajul trei într-o bună zi cu atâtea pietre în apartament!". Da' nu contează... oricum e prea cald în oraş şi cam nimic altceva util de făcut în zilele astea de concediu (eu concediu, ea încă nu...). Deci, direcţia de mers, fosta EM Herja, închisă şi în conservare, ca toate celelalte, cum sigur deja ştiţi şi voi - chestie de cultură generală. Drum scurt şi bun, din oraş în Ferneziu, cotit la dreapta peste râul Săsar pe drumul către mină, după pod 1 km de drum selenar până la bariera de la intrare. Păi cine să mai aibă grijă de porţiunea asta... Dar Dusterul îşi face treaba de de SUV producţie românească şi cu 10-20 km la oră ajung fără probleme la barieră. De aici, explorare pe jos. Mă salut frumos cu portarul şi-mi declar onest intenţiile vizitei mele care nu sunt nici colectatul infracţional de şine de fier şi nici de cabluri de cupru. Mina este oricum închisă, la propriu şi cu lacăt, fiind vizitată de câteva ori pe zi doar de câţiva angajaţi responsabili cu întreţinerea. Eu mă mulţumesc doar cu căutatul de pietricele prin halda de steril. Ştiţi cum se zice: "Gunoiul unuia, comoara altuia".
Halda de steril e imediat pe dreapta după barieră şi arată cam ca orice haldă de steril de la o mină părăsită, adică dezolant:
 |
| "Panoramă" - Halda de steril EM HERJA |
Încep uşurel de la bază uitându-mă după chestii ce ar putea fi interesante printre bolovanii de rocă vulcanică.
Mina Herja exploata un filon foarte bogat de minereuri complexe, în special sfalerit şi galenă dar şi calcopirită şi metale rare. Mineralele provenite de aici sunt de o varietate şi frumuseţe excepţională, locaţia fiind binecunoscută în toată lumea mineralogiei şi a colecţionarilor. Flori de mină de dimensiuni mari, şi cristalizaţii rare de la Herja există în toate muzeele mari de profil de pe mapamond.
Poate am şi eu noroc de ceva "resturi" de prin steril. Într-adevăr, nu degeaba atâta faimă: bucăţi de sfalerit (blendă) în cristalizaţii masive apar cam peste tot. Mai mult sau mai puţin pure, cu cristale de galenă, marcasită, pirită, sferosiderite, cuarţ, dolomit, calcit, şi probabil multe altele...
 | |
| Bucăţi de sfalerit în halda de steril |
Încet, încet, eşantioanele încep să se adune, majoritatea murdare, acoperite de pământ şi limonit şi alti oxizi de fier care-s parcă peste tot. Mai crap cu ciocanul câte un bolovan "suspect; unii îmi oferă surprize, alţii nu - ca la loto. Câteva bucăţi de calcit globular îmi fac cu ochiul, şi astea cam portocaliu - ruginii tot de la oxizii de fier, apoi nişte cuarţuri nu foarte mari, dar combinate cu dolomit şi straturi bine formate de marcasită.
Urc uşor spre partea superioară a haldei ajungând la ruinele clădirilor exploatării, aflate într-o stare avansată de dezintegrare. Peste tot sunt rămăşite ale activităţilor demult încheiate aici: traverse de lemn, căşti de miner şi cizme aruncate vraişte de ani de zile, începând să prindă strat de muşchi pe ele... şi printre toate astea minerale. O grămadă de minerale. Dau şi peste o frumoasă bucată de blendă acoperită cu un ciorchine de diamante de Maramureş, în variatatea gri. Chiar la suprafaţă. Păi dacă nimeni n-a vrut-o, am să o iau eu.
Ajung într-o vreme la capătul sterilului cu rucsacul plin (şi greu) şi consider că ar fi cazul să mă retrag, nu înainte de de a lua o scurtă pauză de odihnă, la o ţigară (mda... din păcate fumez), într-un loc înierbat, lângă o recentă alunecare de teren de dimensiuni mici.
Cum de obicei se întâmplă celor curioşi şi atenţi la detalii, natura oferă surprize: prin pământul proaspăt alunecat apar bucăţi dintr-un mineral pe care nu-l cunosc, format din cristale albe aciculare, de cca 1 mm grosime şi până la 2 cm lungime, înghesuite între staturi succesive de altă rocă necunoscută, foarte uşoară şi friabilă:
 |
| mineral acicular necunoscut între straturi de rocă friabilă |
După "procesarea" eşantioanelor acasă - curăţire, spălare, îndepărtare straturi de limonit unde e cazul, etc. - surpriza "descoperirii acestui mineral se dublează: cel puţin una dintre eşantioane prezintă urme clare de fosile vegetale - frunze şi crenguţe. Nu am auzit sau citit niciodată despre existenţa fosilelor în această locaţie aşa că ar putea fi vorba de un site nou, sau poate doar o apariţie întâmplătoare. Va trebui să contactez un geolog sau un paleontolog ca să lămuresc această chestiune.
 |
| Frunze fosile pe rocă stratificată |
|
|
Am să închei sumara relatare a acestei ture după pietre cu câteva din eşantioanele adunate:
 |
| Blendă, galenă, marcasită, sferosiderit, limonit |
|
 |
| Detaliu: sferosiderit pe eşantionul de mai sus |
|
|
 |
| Calcita globulară şi siderit, stropit cu marcasită |
|
|
 |
| Cuarţ gri "diamant de Maramureş" |
|
|
 |
| Sfalerit, dolomit, calcit |
|
|
 |
| marcasită, cuarţ |
|
|
 |
| rocă stratificată cu cristale aciculare |
|
|
 | | |
| cristale aciculare - magnificaţie |
