Ibiza - atmosferă mediteraneană

Vara trecută în Iunie am avut ocazia unei excursii, mai mult în scop de muncă, în renumita insulă a distracţiei şi marilor cluburi de noapte din Europa. Departe de mine gândul să descriu aici viaţa de noapte, cu promiscuităţile şi micile ei ilegalităţi. Am intrat şi eu odată la Amnesia, unul din celebrele cluburi (are o capacitate de cateva mii de persoane) aşa din curiozitate, şi cu asta gata. M-am bucurat în schimb de minunatele peisaje litorale ale insulei, cu stânci intrând în mare, peşteri semi-scufundate, insuliţele presărate aproape de ţărm, apa incredibil de curată, de un albastru turcoaz cu o vizibilitate de peste 2 metri în adâncime unde bancuri de peşti înotau nestingheriţi şi indiferenţi faţă de curioşii turişti sau scufundători care îi priveau îndeaproape.

Accesul pe insulă l-am făcut via feribotul ce leagă Barcelona de orasul Ibiza (Eivissa - cum îl numesc localnicii în dialectul balearic, foarte apropiat de catalană), cu oprire în Plama de Mallorca. Am ajuns la escala noastră în Mallorca puţin după rărăritul soarelui, un moment cât se poate de prielnic pentru a ne bucura de peisajul din jurul nostru:

Câteva ore mai târziu intram în golful portului din Ibiza, falnic supravegheat de cetatea medievală (Dalt Vila, adică "Oraşul de sus"):

Momentele libere ale zilelor, şi au fost destule, mi le-am petrcut prin mici excursii de explorare a zonei, pe ţărmurile stâncoase, fotografiind peisaje şi floră şi faună locală:

Alteori stăteam ore întregi să fotografiez prin apa puţin adâncă creaturile marine. (din păcate nu am aparatură necesară, aşa că trebuia să aştept momentele prielnice când reflexia luminii în valurile mişcătoare era minimă):

Seara mă delectam din nou minunatele pesaje de apus:

O altă variantă de petrecere a timpului liber mi-o găseam rătăcind prin stăzile înguste ale cartierului medieval sau prin localităţile cu aspect rural şi foarte specific de pe insulă. dar despre astea, într-o postare viitoare.

Cristale mici văzute mari. Fotografii macro la milimetru

Rătăcind toată vara şi toamna sau, mă rog, cum mi-a permis timpul şi fotografiind sau colectând tot felul de chestii (goange, fluturi, fosile, roci, cristale), m-am ales cu o grămadă de material, şi foto şi pietre pentru colecţia mea pe care să le organizez , clasific şi ordonez toată perioada asta când afară e cam cu minus...
Ştiu, florile de mină sunt mari, spectaculoase şi aspectuoase, plus că se văd în toată splendoarea lor şi din cealaltă parte a camerei, însă o grămadă din mineralele adunate sunt constituite din tot felul de cristale mici, ale căror detalii necesită cel puţin o simplă lupă. Aşadar, cum românul e inventiv, mai ales de nevoie în vremurile astea când nu prea ne permitem să achiziţionăm aparatură specializată (care e bineînţeles scumpă), m-am apucat să improvizez din vechi obiective de Zenit şi alte unelte şi accesorii, un sistem pentru nişte fotografii macro (de fapt mai mult în zona micro). Deci aplicând metoda încercărilor (şi greşelilor) succesive, am improvizat cum-necum un astfel de sistem. Departe de a fi pe deplin mulţumit de el, am reuşit totuşi să scot nişte fotografii decente.
Mi-am luat o şapcă de pietre din colecţie şi am început să le trec "la aparat". Câmpul de vedere este între 6 şi 8 mm pe latura mare (adică latura mare a fotografiei corespunde cu 6-8 mm în realitate). Ia uitaţi aici la ce a ieşit:

Cuarţ, calcit, siderit

Riolit cu biotit şi amfiboli (verde)

Crustă de oxizi de fier

Pirită pe calcit

Pirită pe calcit

Malachit pe rocă vulcanică

Siderit pe cuarţ

Pirită şi oxizi de fier

gips pe oxizi de mangan

gips pe oxizi de mangan

filon de calcedonie în jasp roşu

Cristal de galenă cu calcit şi sfalerit

Cristale de muscovit în micaşist

Rockhounding - pe lângă mina Herja, Maramureş

"La pomul lăudat să nu mergi cu sacul" dar ia cu tine de poţi ciocănelul şi câteva dăltiţe şi o plasă mai rezistentă, că n-o să-ţi pară rău.

Din nou după pietre, spre disperarea neveste-mi care tot îmi zice: "O să ne prăbuşim la etajul trei într-o bună zi cu atâtea pietre în apartament!". Da' nu contează... oricum e prea cald în oraş şi cam nimic altceva util de făcut în zilele astea de concediu (eu concediu, ea încă nu...). Deci, direcţia de mers, fosta EM Herja, închisă şi în conservare, ca toate celelalte, cum sigur deja ştiţi şi voi - chestie de cultură generală. Drum scurt şi bun, din oraş în Ferneziu, cotit la dreapta peste râul Săsar pe drumul către mină, după pod 1 km de drum selenar până la bariera de la intrare. Păi cine să mai aibă grijă de porţiunea asta... Dar Dusterul îşi face treaba de de SUV producţie românească şi cu 10-20 km la oră ajung fără probleme la barieră. De aici, explorare pe jos. Mă salut frumos cu portarul şi-mi declar onest intenţiile vizitei mele care nu sunt nici colectatul infracţional de şine de fier şi nici de cabluri de cupru. Mina este oricum închisă, la propriu şi cu lacăt, fiind vizitată de câteva ori pe zi doar de câţiva angajaţi responsabili cu întreţinerea. Eu mă mulţumesc doar cu căutatul de pietricele prin halda de steril. Ştiţi cum se zice: "Gunoiul unuia, comoara altuia".

Halda de steril e imediat  pe dreapta după barieră şi arată cam ca orice haldă de steril de la o mină părăsită, adică dezolant:

"Panoramă" - Halda de steril EM HERJA

Încep uşurel de la bază uitându-mă după chestii ce ar putea fi interesante printre bolovanii de rocă vulcanică.

Mina Herja exploata un filon foarte bogat de minereuri complexe, în special sfalerit şi galenă dar şi calcopirită şi metale rare. Mineralele provenite de aici sunt de o varietate şi frumuseţe excepţională, locaţia fiind binecunoscută în toată lumea mineralogiei şi a colecţionarilor. Flori de mină de dimensiuni mari, şi cristalizaţii rare de la Herja există în toate muzeele  mari de profil de  pe mapamond.

Poate am şi eu noroc de ceva "resturi" de prin steril. Într-adevăr, nu degeaba atâta faimă: bucăţi de sfalerit (blendă) în cristalizaţii masive apar cam peste tot. Mai mult sau mai puţin pure, cu cristale de galenă, marcasită, pirită, sferosiderite, cuarţ, dolomit, calcit, şi probabil multe altele...

 

Bucăţi de sfalerit în halda de steril

Încet, încet, eşantioanele încep să se adune, majoritatea murdare, acoperite de pământ şi limonit şi alti oxizi de fier care-s parcă peste tot. Mai crap cu ciocanul câte un bolovan "suspect; unii îmi oferă surprize, alţii nu - ca la loto. Câteva bucăţi de calcit globular îmi fac cu ochiul, şi astea cam portocaliu - ruginii tot de la oxizii de fier,  apoi nişte cuarţuri nu foarte mari, dar combinate cu dolomit şi straturi bine formate de marcasită.

Urc uşor spre partea superioară a haldei ajungând la ruinele clădirilor exploatării, aflate într-o stare avansată de dezintegrare. Peste tot sunt rămăşite ale activităţilor demult încheiate aici: traverse de lemn, căşti de miner şi cizme aruncate vraişte de ani de zile, începând să prindă strat de muşchi pe ele... şi printre toate astea minerale. O grămadă de minerale. Dau şi peste o frumoasă bucată de blendă acoperită cu un ciorchine de diamante de Maramureş, în variatatea gri. Chiar la suprafaţă. Păi dacă nimeni n-a vrut-o, am să o iau eu.

Ajung într-o vreme la capătul sterilului cu rucsacul plin (şi greu) şi consider că ar fi cazul să mă retrag, nu înainte de de a lua o scurtă pauză de odihnă, la o ţigară (mda... din păcate fumez), într-un loc înierbat, lângă o recentă alunecare de teren de dimensiuni mici. 

Cum de obicei se întâmplă celor curioşi şi atenţi la detalii, natura oferă surprize: prin pământul proaspăt alunecat apar bucăţi dintr-un mineral pe care nu-l cunosc, format din cristale albe aciculare, de cca 1 mm grosime şi până la 2 cm lungime, înghesuite între staturi succesive de altă rocă necunoscută, foarte uşoară şi friabilă:

mineral acicular necunoscut între straturi de rocă friabilă

După "procesarea" eşantioanelor acasă - curăţire, spălare, îndepărtare straturi de limonit unde e cazul, etc. - surpriza "descoperirii acestui mineral se dublează: cel puţin una dintre eşantioane prezintă urme clare de fosile vegetale - frunze şi crenguţe. Nu am auzit sau citit niciodată despre existenţa fosilelor în această locaţie aşa că ar putea fi vorba de un site nou, sau poate doar o apariţie întâmplătoare. Va trebui să contactez un geolog sau un paleontolog ca să lămuresc această chestiune.

Frunze fosile pe rocă stratificată

Am să închei sumara relatare a acestei ture după pietre cu câteva din eşantioanele adunate:

Blendă, galenă, marcasită, sferosiderit, limonit

Detaliu: sferosiderit pe eşantionul de mai sus

Calcita globulară şi siderit, stropit cu marcasită

Cuarţ gri "diamant de Maramureş"

Sfalerit, dolomit, calcit

marcasită, cuarţ

rocă stratificată cu cristale aciculare

 

cristale aciculare - magnificaţie