Rezervaţia forestieră Bavna, Maramureş

Am să încerc un altfel de aspect al postărilor începând de astăzi. Am să scriu întâi povestea locului pe care l-am vizitat şi a imaginilor care vreau să le prezint, după care voi pune fotografiile înr-un tabel. Sper să iasă OK

    Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu plaiurile maramureşene la sud de Baia Mare, pădurea Bavna, aflată lângă satul Fersig, este o rezervaţie naturală de aproximativ 26 ha. ce protejează un pâlc de pădure reminiscent al mult mai întinşilor codrii de odinioară din câmpia Someşului. Particularităţile acestei păduri sunt prezenţa unui arboret de stejar pedunculat (Quercus robur) cu exemplare seculare, având o sămânţă de o calitate excepţională, mulţi dintre aceşti arbori sunt de asemenea consideraţi printre cei mai drepţi (verticali) stejari din Europa, trunchiul lor fiind liber de înclinări sau contorsionări până sus în coronamentul superior.     
    Solul înierbat şi adesea mlăştinos favorizează dezvoltarea a multor specii de plante şi animale, remarcabile fiind laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), specie ocrotită precum şi a unui număr surprinzător de mare şi variat al păsărilor, de la păsări cântătoare, la raţe sălbatice şi la o colonie de vreo 80 cuiburi de stârci cenuşii, în vârful unora din cei mai înalţi stejari din rezervaţie.Un cuvânt în plus despre laleaua pestriţă: Bavna este singura locaţie certă din Maramureş în care creşte această floare. Există informaţii şi despre alte locaţii, însă eu unul personal le consider incerte. Am întâlnit prima dată această lalea, tot aici în Bavna, cândva prin 1983, copil fiind, într-o excursie cu cercul de Ocrotire a Naturii de la Clubul Elevilor (pe atunci Casa Pionierilor) din Baia Mare. Un singur exemplar (!!!) după vreo două ore de căutări. Am întâlnit însă localnici, copii dar şi adulţi care veneau din pădure cu buchete întregi (!!!). În decursul anilor am mai vizitat pădurea, cam în aceeaşi perioadă a înfloririi lalelelor: în 1994 am găsit cca 20 exemplare, în 2004 cca 100, anul acesta, deşi am prins doar perioada de final (am găsit multe exemplare deja uscate) nu le-am mai putut aproxima numărul. Laleaua îşi reface efectivele dacă nu este abuzată. 
    Poate că este unul dintre puținele semne pozitive în decursul perioadei de prelungită criză post-decembristă, faptul că omul de rând nu mai are timp de pierdut cu culesul floricelelor când are atâtea pe cap de rezolvat pentru a supravieţui. Că dealtfel varianta cu educarea ecologică a populaţiei, nu o prea cred (prea multe pet-uri aruncate pe-acolo...)

BAVNA FOREST NATURAL REZERVATION - FERSIG, MM
Bavna forest	Caltha palustris	Secular oak
Fritillaria meleagris	Galls	Hamearis lucina
Lathyrus vernus	Papillio machaon	Young ferns
Ladybug	Fritillaria meleagris	Gray herons

Pădurea de la Blaja, SM

... adică în judeţul Satu Mare, lângă Tăşnad, aproape de graniţa cu Bihorul. De fapt o ieşire de week-end cu "clanul" (aka. numerosul familion). Băi termale, soare, femeile stând ore prelungite la plajă, bărbaţi la o carte şi/sau o bere, plus băi ce fac bine la şale. O atmosferă destinsă şi matriarhală ... ce nu mi se potriveşte. Dar ca să nu intru în conflicte cu ei (mai ales cu nevasta !) m-am lăsat şi eu cuprins de acel dolce-far-niente ce domnea deasupra ştrandului termal, dar mintea îmi zbura spre alte locuri şi locaţii, aşteptând o oportunitate. Şi uite că oportunitatea a venit, a doua zi la 6 dimineaţa, când toată lumea se odihnea după chefuleţul ce s-a prelungit înspre noapte. Toată lumea, mai puţin eu. Aşa că m-am pornit, în zori de zi, spre păduricea care se zărea înspre sud, pe la vreo 8 km depărtare. M-am luat, aşadar pe drumul înspre Marghita, apoi prin păşunea satului din apropiere (care s-a dovedit a fi satul Blaja), căutând să prind un loc bun pentru a prinde răsăritul soarelui.




Odată cu răsăritul, câmpul cu iarbă crudă începe să prindă sclipiri de rouă, iar eu mă apropii de pădure, traversând câteva zone mlăştinoase (puţinul ce-a mai rămas neatins de agricultură în această câmpie a Ierului), ajungând la o fântână cu izlaz.



Pădurea de la Blaja, aşezată pe un relief domol, nu foarte extinsă, este tipică pădurilor din Câmpia de vest şi Podişul Transilvan: specii de foioase, predominând gorunul şi cerul, din când câte un pâlc de brazi sau pini, probabil plantaţi în scopuri forestiere. E destul de luminată; arborii nu au înfrunzit încă, iar lumina dimineţii îi dă un aspect foarte liniştitor. O grămadă de iepuri fug prin toate direcţiile, şi iar aparatura mea foto si reflexele nu le fac faţă, chiar dacă îi surprind în timp util. (Va trebui neapărat sa-mi iau un aparat mai profi vara asta... uff ... şi precis va fi pe bani...)



Dar mă mulţumesc din nou să urmăresc mărunţişurile de printre frunzele de la sol, să caut plante de primăvară, gândaci, fluturi... ce s-o nimeri. Interesant cum germinează unele plante, de exemplu. Preferă microhabitatul oferit de muşchi (Sphagnum), care oferă probabil nişte condiţii superioare de umiditate şi temperatură. După cum arată bănuiesc că sunt nişte specii arboricole:



Cu cât ziua înaintează înspre miezul ei, se face cald şi sunt înconjurat de mici zburătoare: muşte, ţânţari, albine, bondari, chiar şi un gândac frumos colorat în albastru dar care emană un miros ciudat, îmi iese în faţă, căutând un loc însorit să se dezmorţească. E Meloe proscarabeus, un Coleopter rudă cu scarabeii sacrii ai Egiptului, şi ale cărui larve parazitează ... albine.


Puţin mai încolo, la o răscruce de poteci, într-un loc ceva mai luminat, au început să iasă primulele, destul de răspândite şi pe lângă Baia Mare, dealtfel, dar acolo apar mai târziu, pe la sfârşitul lunii.



Ies din pădure. E ora 10 deja. Sunt plecat de patru ore şi ai mei cred că se pregătesc să iasă la ştrand. Mă grăbesc înapoi în staţiune şi pic tocmai la ţanc pentru micul dejun. E timpul să reintru în atmosfera de familie: băi termale, soare, femeile stând ore prelungite la plajă, bărbaţi la o carte şi/sau o bere, băi ce fac bine la şale ... plus că poate ai ocazia să-ţi faci şi vre-un prieten nou:



Mai multe fotografii de la pădurea din Blaja puteţi găsi aici.

Dezmorţire

După un lung martie cu ploi şi ninsori, prelungind o iarnă îndărătnică până dincolo de echinocţiu, în sfârşit începe primăvara. Cam târziu anul acesta ... nu face bine nici naturii care încerca să se trezească de ceva timp, dar nici facturii mele la gaz. Oricum, acum e bine, şi presupunând eu că plantele şi vieţuitoarele care apar timpuriu în primăvară se vor grăbi să recupereze timpul pierdut, m-am hotărât să ies la vânătoare cu aparatul foto, să mai scutur din amorţeala hibernală a corpului meu. Undeva aproape de oraş, într-o pădure de câmpie, fără pante şi denivelări, ca nu cumva să mă aleg cu febră musculară din prima.
Zis şi făcut: direcţia Satu Nou de Jos, imediat după Italsofa, la pâlcul de pădure de la ieşirea din oraş. Aşteptările mele s-au cam adeverit; imediat ce am intrat în pădure, am fost întâmpinat de tufe cu mâţişori şi covor de brânduşe:

Frumos ! Dar nu surprizător. Mă aşteptam oarecum la asta. Surprinzător e însă numărul lor mare; la o locaţie atât de convenabilă de oraş, mă mir că nu au fost rase de naţionalităţile înlocuitoare ca să le vândă pe piaţă.
Am întâlnit însă şi ceva mai puţin comun. Sau mai puţin observabil: licheni "înfloriţi". Specia Cladonia cristatella, sau "căciula soldatului britanic" într.o traducere liberă din engleză:

Cresc pe lângă copaci, în locuri acoperite cu muşchi.
Cât despre cele care mişcă, desigur o grămadă de păsărele si un iepure speriat care m-a surprins sărindu-mi parcă din pământ la doar cinci metri în faţa mea. Astea orcum sunt prea rapide pentru aparatul meu (ca să nu-mi blamez reflexele) .
Insectele se mişcă însă mai puţin, deşi erau o grămadă. Lor le trebuie mai multă căldură pentru a prinde viteză. Aşa am putut imortaliza câteva din ele. cum ar fi aceşti gândaci roşietici care se delectau într-un buştean putred de pin mâncând lemn şi făcând galerii:

Cea mai multă forfotă însă am întâlnit-o la un muşuroi mare de furnici roşii. Asta da activitate. Erau puse pe construit şi prăduit. Treaba e că astea sunt periculoase dacă te apropii prea mult şi zăboveşti lângă cuibul lor. Am încercat vreo 4 - 5 shot-uri după care am plecat către casă scărpinându-mă de zor.

Numai bine, pe data viitoare, de la următoarea ieşire.