... adică în judeţul Satu Mare, lângă Tăşnad, aproape de graniţa cu Bihorul. De fapt o ieşire de week-end cu "clanul" (aka. numerosul familion). Băi termale, soare, femeile stând ore prelungite la plajă, bărbaţi la o carte şi/sau o bere, plus băi ce fac bine la şale. O atmosferă destinsă şi matriarhală ... ce nu mi se potriveşte. Dar ca să nu intru în conflicte cu ei (mai ales cu nevasta !) m-am lăsat şi eu cuprins de acel dolce-far-niente ce domnea deasupra ştrandului termal, dar mintea îmi zbura spre alte locuri şi locaţii, aşteptând o oportunitate. Şi uite că oportunitatea a venit, a doua zi la 6 dimineaţa, când toată lumea se odihnea după chefuleţul ce s-a prelungit înspre noapte. Toată lumea, mai puţin eu. Aşa că m-am pornit, în zori de zi, spre păduricea care se zărea înspre sud, pe la vreo 8 km depărtare. M-am luat, aşadar pe drumul înspre Marghita, apoi prin păşunea satului din apropiere (care s-a dovedit a fi satul Blaja), căutând să prind un loc bun pentru a prinde răsăritul soarelui.
Odată cu răsăritul, câmpul cu iarbă crudă începe să prindă sclipiri de rouă, iar eu mă apropii de pădure, traversând câteva zone mlăştinoase (puţinul ce-a mai rămas neatins de agricultură în această câmpie a Ierului), ajungând la o fântână cu izlaz.
Pădurea de la Blaja, aşezată pe un relief domol, nu foarte extinsă, este tipică pădurilor din Câmpia de vest şi Podişul Transilvan: specii de foioase, predominând gorunul şi cerul, din când câte un pâlc de brazi sau pini, probabil plantaţi în scopuri forestiere. E destul de luminată; arborii nu au înfrunzit încă, iar lumina dimineţii îi dă un aspect foarte liniştitor. O grămadă de iepuri fug prin toate direcţiile, şi iar aparatura mea foto si reflexele nu le fac faţă, chiar dacă îi surprind în timp util. (Va trebui neapărat sa-mi iau un aparat mai profi vara asta... uff ... şi precis va fi pe bani...)
Dar mă mulţumesc din nou să urmăresc mărunţişurile de printre frunzele de la sol, să caut plante de primăvară, gândaci, fluturi... ce s-o nimeri. Interesant cum germinează unele plante, de exemplu. Preferă microhabitatul oferit de muşchi (Sphagnum), care oferă probabil nişte condiţii superioare de umiditate şi temperatură. După cum arată bănuiesc că sunt nişte specii arboricole:
Cu cât ziua înaintează înspre miezul ei, se face cald şi sunt înconjurat de mici zburătoare: muşte, ţânţari, albine, bondari, chiar şi un gândac frumos colorat în albastru dar care emană un miros ciudat, îmi iese în faţă, căutând un loc însorit să se dezmorţească. E Meloe proscarabeus, un Coleopter rudă cu scarabeii sacrii ai Egiptului, şi ale cărui larve parazitează ... albine.
Puţin mai încolo, la o răscruce de poteci, într-un loc ceva mai luminat, au început să iasă primulele, destul de răspândite şi pe lângă Baia Mare, dealtfel, dar acolo apar mai târziu, pe la sfârşitul lunii.
Ies din pădure. E ora 10 deja. Sunt plecat de patru ore şi ai mei cred că se pregătesc să iasă la ştrand. Mă grăbesc înapoi în staţiune şi pic tocmai la ţanc pentru micul dejun. E timpul să reintru în atmosfera de familie: băi termale, soare, femeile stând ore prelungite la plajă, bărbaţi la o carte şi/sau o bere, băi ce fac bine la şale ... plus că poate ai ocazia să-ţi faci şi vre-un prieten nou:
Mai multe fotografii de la pădurea din Blaja puteţi găsi aici.
Odată cu răsăritul, câmpul cu iarbă crudă începe să prindă sclipiri de rouă, iar eu mă apropii de pădure, traversând câteva zone mlăştinoase (puţinul ce-a mai rămas neatins de agricultură în această câmpie a Ierului), ajungând la o fântână cu izlaz.
Pădurea de la Blaja, aşezată pe un relief domol, nu foarte extinsă, este tipică pădurilor din Câmpia de vest şi Podişul Transilvan: specii de foioase, predominând gorunul şi cerul, din când câte un pâlc de brazi sau pini, probabil plantaţi în scopuri forestiere. E destul de luminată; arborii nu au înfrunzit încă, iar lumina dimineţii îi dă un aspect foarte liniştitor. O grămadă de iepuri fug prin toate direcţiile, şi iar aparatura mea foto si reflexele nu le fac faţă, chiar dacă îi surprind în timp util. (Va trebui neapărat sa-mi iau un aparat mai profi vara asta... uff ... şi precis va fi pe bani...)
Dar mă mulţumesc din nou să urmăresc mărunţişurile de printre frunzele de la sol, să caut plante de primăvară, gândaci, fluturi... ce s-o nimeri. Interesant cum germinează unele plante, de exemplu. Preferă microhabitatul oferit de muşchi (Sphagnum), care oferă probabil nişte condiţii superioare de umiditate şi temperatură. După cum arată bănuiesc că sunt nişte specii arboricole:
Cu cât ziua înaintează înspre miezul ei, se face cald şi sunt înconjurat de mici zburătoare: muşte, ţânţari, albine, bondari, chiar şi un gândac frumos colorat în albastru dar care emană un miros ciudat, îmi iese în faţă, căutând un loc însorit să se dezmorţească. E Meloe proscarabeus, un Coleopter rudă cu scarabeii sacrii ai Egiptului, şi ale cărui larve parazitează ... albine.
Puţin mai încolo, la o răscruce de poteci, într-un loc ceva mai luminat, au început să iasă primulele, destul de răspândite şi pe lângă Baia Mare, dealtfel, dar acolo apar mai târziu, pe la sfârşitul lunii.
Ies din pădure. E ora 10 deja. Sunt plecat de patru ore şi ai mei cred că se pregătesc să iasă la ştrand. Mă grăbesc înapoi în staţiune şi pic tocmai la ţanc pentru micul dejun. E timpul să reintru în atmosfera de familie: băi termale, soare, femeile stând ore prelungite la plajă, bărbaţi la o carte şi/sau o bere, băi ce fac bine la şale ... plus că poate ai ocazia să-ţi faci şi vre-un prieten nou:
Mai multe fotografii de la pădurea din Blaja puteţi găsi aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu