Început de primăvară în Baia Mare. O zi de marți, ora 10 dimineața. Vremea e însorită, cu temperaturi ce abia dezmorțesc atmosfera. Parcul Municipal Regina Maria din Baia Mare sau parcul mare cum îl mai știu unii e foarte liniștit la ora asta. Câțiva trecători, câțiva alergători pe pista de alergare, muncitorii de la ambient urban curățând alei sau reparând câte ceva ici colo. Departe de forfota de la sfârșit de săptămână, cu fanfară, trenuleț, chioșcuri de vată de zahăr și mulți băimăreni ieșiți cu familiile la o plimbare relaxantă printre copacii mulți dintre ei seculari.
Natura stă să erupă; încă nu a înfrunzit nimic, doar muguri timizi pe ramurile copacilor și mâțișorii sălciilor. Liniștit dar totodată zgomotos; zeci de păsărele cu ciripit zgomotos zburătăcesc preocupate printre crengi, alt semn clar că primăvara e aproape.
Toate acestea împreună creează minunate condiții pentru o tură de birdwatching, cu sesiune foto cu tot. Ideea de birdwatching e de obicei asociată cu zone umede, deltaice, culmi alpine, zone naturale depărtate de fatori antropici. De fapt orice parc urban e un refugiu minunat pentru o mulțime de păsări care sunt mai tolerante cu prezența civilizației.
Faptul că sunt gălăgioase și relativ multe nu înseamnă că sunt și ușor observabile. Au un simț aparte de a se piti printre crengi și de a schimba copacul de fiecare dată când li se pare ceva suspect. e nevoie deci de răbdare, o deplasare înceată și cât mai non intruzivă plus o lentilă cu focală mare.
După ce mi-am obișnuit ochii să mijească printre crengi după cea mai mică mișcare au început și păsările să se arate. de ajutor a fost și lipsa foliajului precum și activitățile lor de reparare a cuiburilor sau a curtatului, care le mai distrăgea atenția.
Primul rezident care s-a lăsat fotografiat a fost un țiclean - Sitta europaea - ce își repara cuibul într-un copac lângă locul de joacă al copiilor:
Sitta europaea - țiclean |
L-am urmărit vreo 10 minute hărnicindu-se, ascultând în același timp tocănitul unor ciocănitori, undeva în spatele meu. Căutând un loc avantajos pentru o fotografie cu ciocănitoarea, m-am intersectat cu o cinteză - Fringilla coelebs - cântând de mama focului pe o creangă la înălțime.
Fringilla coelebs - cinteză |
Bine, ciocănitoarea aia era cam îndărătnică; se poziționa tot timpul în partea opusă a trunchiului copacului față de mine. După vreo două-trei ture în jurul copacului am decis să o iau mai pe departe și să încerc o apropiere mai stealth.
Între timp, nici o problemă cu mierlele negre - Turdus merula - care ciuguleau la sol una alta, fără vreo frică aparentă.
Turdus merula - mierla neagră (femelă) |
Crocus heuffelianus - brândușă |
În sfârșit mă apropii de ciocănitoarea aia. E o ciocănitoare pestriță mare - Dendrocopos major - și ea preocupată cu amenajarea unei scorburi precum și cu apărarea ei de alte două ciocănitori care încercau pe rând să o izgonească de pe proprietatea ei. Mai am o fotografie cu ea aici .
Dendrocopos major - ciocănitoare pestriță mare |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu