Nu am fost niciodată un fan al anotimpului rece. Exceptând poate perioada copilariei, când săniuşul pe pantele de sub Tolvayi (acum abundând in tot felul de case şi palate "de neam prost" cum bine zice o anume emisiune satirică la TV), oamenii de zăpadă construiţi cu prietenii de bloc sau partidele de hockey cu bâte in loc de crose, mingiuţa de cauciuc in loc de puc şi patinoar facut prin efortul tuturor pustilor care cărau spre seară găleţi cu apă de pe la toate etajele (eu stăteam la 8) ca până a doua zi gerul de Bobotează să construiască prin îngheţ terenul ...
Vremurile acelea au trecut; iarna e momentan pentru mine o perioada de semihibernare. Poate că şi faptul că iarna nu mai pare a fi ceea ce a fost. Două - trei luni de frig şi zăpadă, cu ţurţuri de un metru pe la streşini, nămeţi pe marginea străzii de nu vedeai de ei pe partea cealaltă trotuarul ... ei aş! acum e o săptămână de ger năpraznic şi uscat, apoi ninge două zile, de se depune cât de cât, după care vine vânt de primăvară (în plin ianuarie) cu ploi şi temperaturi mai ridicate, şi totul devine o fleoaşcă. Capricii meteorologice - încălzire globală sau nu - care vor ţine până prin martie.
Nu sunt un fan al iernii, dar parca mi-e dor câteodată de o iarnă adevărată ca în basme, sau mai bine zis ca în copilărie. Ultima memorabilă (bine, va trebui să scot din calcul anii când am fost plecat pe tărâmuri calde) era parcă prin 1992. Pe atunci fotografiam cu un Zenit şi developam filme şi hârtie fotografică în "laboratorul" improvizat în baie. Era digitală era doar un concept.
Vremurile acelea au trecut; iarna e momentan pentru mine o perioada de semihibernare. Poate că şi faptul că iarna nu mai pare a fi ceea ce a fost. Două - trei luni de frig şi zăpadă, cu ţurţuri de un metru pe la streşini, nămeţi pe marginea străzii de nu vedeai de ei pe partea cealaltă trotuarul ... ei aş! acum e o săptămână de ger năpraznic şi uscat, apoi ninge două zile, de se depune cât de cât, după care vine vânt de primăvară (în plin ianuarie) cu ploi şi temperaturi mai ridicate, şi totul devine o fleoaşcă. Capricii meteorologice - încălzire globală sau nu - care vor ţine până prin martie.
Nu sunt un fan al iernii, dar parca mi-e dor câteodată de o iarnă adevărată ca în basme, sau mai bine zis ca în copilărie. Ultima memorabilă (bine, va trebui să scot din calcul anii când am fost plecat pe tărâmuri calde) era parcă prin 1992. Pe atunci fotografiam cu un Zenit şi developam filme şi hârtie fotografică în "laboratorul" improvizat în baie. Era digitală era doar un concept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu